Atunci când aud despre drumeții și escaladat, îmi amintesc de cartea "Pe Drumuri de Munte" de Calistrat Hogaș. Era pe lista de lecturi obligatorii acum 17 ani când eram clasa a 6-a, iar diriginta a insistat foarte tare să o citim. Doar că eu nu am citit-o, dar am jucat jocul.
Însă "A Short Hike" nu este nici adaptarea povestirilor lui Calistrat Hogaș și nici măcar nu prezintă tot timpul acțiune care să aibă loc pe drumuri de munte. De fapt, o bună parte a gameplay-ului are loc pe plajă și într-o zonă deluroasă. Muntele apare doar în ultima porțiune a jocului, unde escaladarea devine mai intensă pentru a marca punctul culminant al drumului inițiatic.
Cum am ajuns eu să petrec mai bine de 5 ore alături de un indie dezvoltat de un singur om, la care se adaugă muzica unui alt individ și câțiva testeri? Voi da vina pe John Romero, care în timpul episodului 64 din podcastul NEXT LEVEL ne-a spus că se joacă "The Short Hike" pentru că este un titlu relaxant care oferă o coloană sonoră de excepție.
De ce te uiți la mine ca și cum ai vrea să mă pui pe proțap?
Așa că am decis să fac ce zice popa (și nu ce face el, adică Empire of Sin) și să explorez această călătorie care pornește de pe o plajă însorită și ajunge într-un vârf de munte înzăpezit.
Am intrat în pielea antropomorfizată a unei păsări pe nume Claire, care pleacă într-o drumeție alături de mătușa May. Universul este încărcat cu diverse NPC-uri care iau forma tot a unor animale bipede – o combinație interesantă dintre umorul din BoJack Horseman și inocența din Animal Crossing, dar presărată cu grafică pixelată și un mesaj optimist.
"A Short Hike" este jocul în care nu poți să mori și nu poți ucide altceva în afară de timp (deși sunt secvențe în care pescuiești, deci în mod clar ucizi peștii din baltă și sunt curios ce ramificații etice are asta într-un univers unde animalele și păsările vorbesc și se poartă la fel ca oamenii).
Acest fapt l-a deranjat pe Kimo, un împătimit al FPS-urilor care în ultimii 2 ani a jucat în mare parte doar Call of Duty. Ce fel de joc este ăsta unde nu există consecințe negative? Unul care îți umple inima de bucurie și îți redă speranța în bunătatea unei întregi civilizații.
Claire nu are foarte multe de spus și nu se remarcă prea tare prin înțelepciune sau replici inteligente. Este mai degrabă un personaj aflat la vârsta adolescenței care se plimbă printr-o stațiune 2.5D și încearcă să ajute pe toată lumea care îi iese în cale. Însă jucătorul, prin puterea voodoo care îi este încuviințată, va descoperi că faptele bune aduc de cele mai multe ori avantaje utile.
În căutarea tezaurului dacic din Bucegi
Și da, poți face și speedrun egoist, urmărind doar obiectivele principale și adunând doar penele ascunse pe hartă pentru a nu mai fi nevoie să ajuți NPC-urile pierdute. Dar ce farmec mai are să treci prin joc dacă nu îl cunoști pe iepurele maratonist care și-a pierdut bandana? Sau pe ratonul căruia i s-a furat ceasul?
Dacă vorbești cu fiecare NPC care îți iese în cale, se poate spune că "A Short Hike" este un joc de făcut fapte bune. Dar această dimensiune este doar o scuză pentru a încuraja explorarea. În încercarea de a găsi obiectul X pentru a-l livra personajului Y, vei descoperi un nou punct de pe hartă și poți descoperi comori. Altruismul are mereu recompense.
Așa cum spuneam, poți termina "A Short Hike" în orice interval de timp cuprins între 30 de minute și 4 ore. Totul depinde de obsesia ta pentru explorat și colecționat, sau de ardoarea dorinței de a îndeplini fiecare misiune secundară.
Pe parcursul livestreamului pe care l-am făcut în seara zilei de 7 ianuarie, am explorat fiecare colțișor din hartă și am îndeplinit peste 90% dintre obiective – dacă aș mai fi adunat 10 bănuți pentru a cumpăra pălăria specială, aș fi avut răbdare să pescuiesc din fiecare baltă pentru a identifica toate tipurile de pește și aș fi umblat de nebun să sap prin fiecare centimetru de hartă pentru a dezgropa cele 2 comori rămase, atunci aș fi ajuns la 100%.
Dar am îndeplinit toate misiunile principale și secundare importante, am găsit toate penele ascunse și le-am cumpărat pe toate cele care erau disponibile de vânzare.
Vorbind despre pene, ele reprezintă principalul power-up din joc. Cu ajutorul lor poți să te cațeri mai tare sau să dai din aripi mai mult pentru a ajunge mai sus. Ai nevoie de minim 7 pene aurii pentru a reuși să ajungi în vârful muntelui și trebuie să explorezi și/sau să ajuți diverse personaje care îți ies în cale pentru a le obține.
Chiar dacă ultimele 2 ore de joc au fost pentru mine un grinding prin care încercam să exploatez modalitățile de a obține bani, pot spune că partea de misiune principală a fost interesantă și chiar înduioșătoare. Ar fi mult dacă aș spune despre personaje că au suflet – dar chiar dacă vorbesc într-o păsărească tradusă prin text pe ecran și au o dimensiune mică pe ecran, repricile lor sunt neașteptat de umane.
Mai mult decât să exprime idei, personajele din "A Short Hike" transmit emoții. Uneori sunt speriate, alte ori neîncrezătoare în forțele proprii și în unele cazuri par chiar lipsite de speranță. Însă ajutorul pe care îl primesc din partea celorlalți le transformă și le ajută să continuie activitatea în ciuda obstacolelor pe care le întâlnesc.
Liniile de dialog ale lui Claire sunt cumva tipice pentru o adolescentă. Nu este prea exactă, are un vocabular destul de sărac (folosește des cuvinte precum "stuff" sau "things"), dar este cel mai tânăr personaj din joc și se află în plin proces de transformare.
Escaladarea pe care Claire o face doar pentru a avea semnal la telefonul mobil? Face parte dintr-un drum inițiatic important pe care mătușa May și mama lui Claire l-au parcurs de multe ori în trecut. Și cumva, dincolo de emoțiile și dialogurile umane prezentate, am crezut uneori că am de a face cu un meta text și o descriere a relației dintre programator și jucător – încep jocul fără a ști la ce să mă aștept și încerc să îndeplinesc o serie de sarcini care au fost pregătite pentru mine cu scopul de a mă transforma.
După ce am coborât din vârful muntelui și am revenit pe plaja însorită unde mă aștepta mătușa May, mă simțeam mai bun și mai nobil. Prin această călătorie, am devenit puțin mai bun și mai înțelept – atât ca om, cât și ca pasăre.
Ce ar mai fi de spus? Cred că tocmai am descoperit latura emoțională a lui John Romero, care probabil s-a maturizat suficient de tare pentru a nu-și mai dori să transforme pe nimeni în femeie ușoară. Am realizat că un joc banal realizat în Unity poate să fie plin de viață și să îmi ofere dialoguri simple dar cordiale, care mă fac să uit că în ultimul an am redus drastic numărul de conversații față în față.
Dacă lumea nu mai citește, merg să mă angajez la UTB
Și în tot acest proces de maturizare emoțională și păsărească, am reușit să-l fac pe Kimo să adoarmă. Dacă nu ar fi trebuit să fac grinding pentru a obține banii necesari îndeplinirii unor misiuni secundare, atunci aș fi acordat "The Short Hike" o notă mai mare. Dar în forma în care l-am jucat, este încă un titlu care nu mă face să-mi doresc să citesc povestirile lui Calistrat Hogaș. Poate într-o zi...
8
+ O experiență plăcută și relaxantă;
+ NPC-uri cu mai multă personalitate decât unii oameni pe care-i cunosc;
+ Muzică excelentă, care se schimbă în mod dinamic și încarcă fiecare porțiune de joc cu o atmosferă specifică;
+ Recomandarea lui John Romero, care l-a adormit pe Kimo;
– Dacă vrei să îndeplinești toate misiunile secundare, gameplay-ul devine repetitiv;
– Controlul poate fi alunecos și imprecis pe alocuri, iar unghiurile schimbătoare ale camerei te pot dezorienta;
Producător: Adam Robinson-Yu
Distribuitor: Humble Bundle, Itch.io, Steam, Epic Games, Gog
Testat pe: Nintendo Switch
Disponibil pe: Nintendo Switch, Windows, Mac, Linux
Data lansării: 5 aprilie 2019 (PC), 18 August 2020 (Switch)
Posted from my blog with SteemPress : https://nivelul2.ro/review-a-short-hike/